Ce rentabilitate ar trebui inclusă în calcul. Cum să calculați rentabilitatea investiției dvs.

Ce determină profitabilitatea opțiunii. De ce să calculăm rentabilitatea?

O asemenea transformare este utilă pentru estimarea rezultatelor financiare, firma comercială calculîndu-şi veniturile pe baza cotelor de adaos practicate în raport cu volumul vînzărilor prognozat şi nu cu cel al aprovizionărilor. Cheltuielile de circulaţie sunt influenţate de volumul şi structura vînzărilor şi nivelul relativ al cheltuielilor pe grupe de mărfuri, volumul total al cheltuielilor fiind produsul dintre aceste două mărimi.

Determinați profitabilitatea generală. Ce este rentabilitatea: tipuri, formule de calcul

Cheltuielile de circulaţie vor creşte, de exemplu, dacă structura vînzărilor se va schimba în favoarea mărfurilor care impun cheltuieli mai mari de comercializare. Adaosul comercial şi cheltuielile de circulaţie se intercondiţionează ca factori de determinare a mărimii profitului.

Ce este rentabilitatea: tipuri, formule de calcul Determinați profitabilitatea generală. Ce este rentabilitatea: tipuri, formule de calcul Desfășurarea activităților economice, subiectul are nevoie de o analiză constantă a rezultatelor aplicării forțelor și mijloacelor și, în consecință, de concluzii despre dezvoltarea viitoare afaceri personale În cazul în care apare nevoia de a analiza activități de producție întreprinderile, unul dintre principalii factori ai unei astfel de analize va fi rentabilitatea producției. Conceptul de rentabilitate Rentabilitatea este un indicator al eficienței economice care caracterizează profitabilitatea din funcționarea unei întreprinderi. Caracteristica prezentată face posibilă înțelegerea gradului de eficacitate a utilizării întreprinderii resurse proprii

Cote de adaos comercial mai mari, care asigură şi venituri superioare, sunt specifice grupelor de mărfuri sau sunt practicate de societăţile ce determină profitabilitatea opțiunii care au şi cheltuieli mai mari. Totuşi această concordanţă nu este prezentă strict în toate situaţiile, astfel că decalajul dintre ele se răsfrînge direct asupra mărimii profitului.

Elementul care tinde să menţină concordanţa este preţul de vînzare şi, implicit, concurenţa.

Riscurile investitiei in optiuni. Factori ce determina pretul in piata

Pentru celelalte sectoare de activitate din comerţ, cum sunt producţia de bunuri şi servicii, achiziţionarea şi valorificarea ce determină profitabilitatea opțiunii produse agricole şi altele, profitul provine din diferenţa dintre încasările la livrarea produselor şi serviciilor şi cheltuielile efectuate pentru producerea lor.

Încasările sunt dependente de preţul pieţei la care se vînd produsele şi serviciile, dictat de concurenţă, iar cheltuielile de costurile de producţie, de tehnologiile aplicate şi de productivitatea muncii în fiecare unitate.

Alături de veniturile şi cheltuielile din activitatea de bază rezultatele din exploatareprofitul este influenţat şi de veniturile şi cheltuielile financiare rezultatul financiar şi de veniturile şi cheltuielile excepţionale rezultatul excepţional.

ce determină profitabilitatea opțiunii

Profitul creşte astfel în măsura în care societatea deţine titluri de plasament acţiuni, obligaţiuni la alte societăţi, care îi aduc dividende sau dobînzi, precum şi disponibilităţi din conturi bancare, care pe lîngă sporirea capacităţi de lichiditate îi aduc dobînzi.

De asemenea, profitul este influenţat favorabil de lipsa debitorilor insolvabili, a pierderilor din creanţe, a amenzilor, penalizărilor şi despăgubirilor către terţi etc. În afara profitului cîştigat prin iniţiativa proprie, în activitatea societăţii comerciale poate apărea şi un profit suplimentar, denumit profit primit, datorită unor condiţii favorabile în evaluarea activului şi pasivului bilanţului între începutul şi sfîrşitul anului.

Unele componente ale acestuia îşi pot spori valoarea, ca de exemplu, acţiunile pe care le deţine o societate la o altă societate, schimbări favorabile în rata dobînzilor la creanţele deţinute, schimbări ale cursului leului faţă de valutele pe care societatea le deţine în cont. De asemenea, pentru unele întreprinderi sau grupe de mărfuri, mărimea profitului rezultă din anumite reglementări ale preţurilor de către stat, din negocierea preţurilor între producători şi distribuitori, din reglementări de taxe vamale, subvenţii acordate de stat etc.

Acesta este denumit profitul admis şi face parte din pîrghiile de acţiune a statului în cadrul mecanismului pieţei.

Ce rentabilitate ar trebui inclusă în calcul. Cum să calculați rentabilitatea investiției dvs.

Repartizarea profitului Profitul, indiferent de forma în care este obţinut cîştigat, primit sau admiseste considerat un rezultat al participării factorilor de producţie la activitatea economică şi un drept al acestora.

Asupra lui grevează însă puternic obligaţiile către bugetul statului sau al organelor publice locale, sub forma impozitelor, astfel că în prosperitatea firmei şi în mărimea profitului sunt în egală măsură interesaţi salariaţii, proprietarii, managerii şi statul.

Cum prosperitatea unei firme depinde de investiţiile de capital, prima destinaţie a profitului o reprezintă formarea fondului de dezvoltare, pentru autofinanţarea investiţiilor şi a creşterii necesarului de mijloace circulante şi formarea fondului de rezervă valori materiale pentru prevenirea dezechilibrelor.

Aceste fonduri micşorează în mod firesc beneficiile care revin proprietarilor factorilor de producţie, dar, prin scopul lor, devin premisa viitoarei creşteri superioare a activităţii economice. Rolul autofinanţării în creşterea economică reiese şi din modul în care statul stimulează alocarea de către agenţii economici a unei părţi mai mari din profit pentru dezvoltare, prin impozitarea acestei opțiuni binare strategii simple cu un procent mai mic decît pentru întregul profit sau chiar neimpozitarea profitului reinvestit.

ce determină profitabilitatea opțiunii

Din profitul rămas se constituie o serie de fonduri pentru recompensarea factorilor de producţie participanţi la obţinerea lui. Astfel, pentru personalul comercial se constituie fondul de participare a salariaţilor la profit, fondul pentru acţiuni socio-culturale construirea de locuinţe şi unităţi de deservire socială, ce determină profitabilitatea opțiunii de acţiuni culturale în favoarea salariaţilor etc.

Rentabilitatea producției. Rentabilitatea produsului

Regiile varsă diferenţa rămasă după formarea acestor fonduri la bugetul statului. Societăţile comerciale pe acţiuni recompensează participarea capitalului la obţinerea profitului prin acordarea de dividende persoanelor, altor societăţi sau statului pentru acţiunile deţinute.

Cota medie a dividendelor este foarte diferită de la o societate la alta.

Ce rentabilitate ar trebui inclusă în calcul. Cum să calculați rentabilitatea investiției dvs.

În ţările dezvoltate economic ea se situează de obicei în jurul ratei dobînzii. Ceea ce este însă la fel de importantă ca şi mărimea dividendelor este cotaţia la bursă a acţiunilor, a căror valoare creşte în funcţie de mărimea dividendului adus.

Dacă se mai adaugă la aceasta şi faptul că veniturile din dividende sunt impozabile, sunt explicabile practicile unor societăţi de a renunţa, cu acordul acţionarilor, la plata dividendelor, capitalizîndu-le, profitul superior obţinut pe această cale şi prosperitatea firmei ducînd la creşterea cursului acţiunilor şi a dividendelor în viitor. De asemenea se foloseşte procedeul de a distribui gratuit acţiuni în contul dividendelor, bineînţeles dacă cursul bursei este acoperitor pentru dividendul primit.

În afara dividendelor firmele practică şi alte forme de cointeresare a salariaţilor inclusiv a managerilor în rezultatele activităţii lor cum sunt: premiile, indemnizaţiile pentru membrii consiliilor de administraţie, distribuirea gratuită de acţiuni salariaţilor, asigurările pentru salariaţi etc.

Căile de sporire a eficienţei activităţii comerciale Din însuşi conţinutul eficienţei economice rezultă că sporirea acesteia constă fie din maximizarea ce determină profitabilitatea opțiunii la un anumit efort economic, fie din minimizarea eforturilor, a cheltuielilor de resurse, pentru obţinerea unui rezultat.

Conţinutul complex al activităţii comerciale şi aspectele variate pe care le ia eficienţa economică determină opţiuni ale conducerii pentru ce determină profitabilitatea opțiunii posibilităţi din relaţia efort-rezultate.

O primă cale de sporire a eficienţei o constituie creşterea volumului vînzărilor a activităţii economicecare conduce direct la mărirea profitului.

Pentru a obţine însă o rată a rentabilităţii superioară trebuie ca ritmul de sporire a profitului să devanseze pe cel al vînzărilor.

Creşterea volumului vînzărilor întîlneşte - cum este ştiut - restricţii, determinate de în cazul în care pentru a face bani site- uri pieţei şi de concurenţă, astfel că înfăptuirea ei depinde hotărîtor de adaptarea la cerinţele pieţei.

Rentabilitatea activitătii comerciale

Pe de altă parte, la un anumit nivel al vînzărilor apare costul marginal sporit, ceea ce înseamnă că o unitate suplimentară de vînzări se realizează cu cheltuieli mai mari şi, ca atare, aduce un profit mai mic.

Depăşirea acestui prag impune un efort de investiţii care influenţează profitul obţinut.

Rezultă deci că sporirea vînzărilor în scopul creşterii eficienţei trebuie însoţită de o schimbare calitativă continuă a activităţii economice, care condiţionează însăşi posibilitatea creşterii ei cantitative.

Cea de-a doua cale de sporire a eficienţei o constituie minimizarea consumului de resurse la un anumit rezultat sau, altfel definită, raţionalizarea diferitelor categorii de cheltuieli. Termenul de raţionalizare semnifică situaţii în care şi o creştere a unei cheltuieli poate să aducă un efect superior, ceea ce-i conferă caracterul de eficacitate.

ce determină profitabilitatea opțiunii

Principale căi de raţionalizare a cheltuielilor sunt următoarele: Margin bot binance vitezei de circulaţie a mărfurilor conduce la micşorarea timpului în care mărfurile parcurg sfera circulaţiei, cu consecinţe asupra consumului de resurse în acest spaţiu şi timp.

Cu cît se lărgeşte teritorial piaţa şi sporeşte numărul de participanţi la actele de schimb, distribuţia se amplifică, raţionalizarea ei fiind însă posibilă prin modernizarea proceselor de transport, depozitare, păstrare şi vînzare a mărfurilor. Desigur, perfecţionarea acestor procese se face cu cheltuieli mai mari, dar prin accelerarea vitezei de circulaţie ca efect al lor se măreşte numărul de circuite ale capitalului într-o perioadă dată şi, ca urmare, are loc creşterea masei profitului.

Creşterea productivităţii factorilor de producţie număr de personal, suprafeţe comerciale, capital bănesc are drept consecinţă, prin randamentul crescut al factorilor respectivi, micşorarea consumului acestora pe unitatea de rezultate.

Diminuarea consumului de resurse nu trebuie înţeleasă ca o scădere absolută, fizică sau valorică a lor, ci una relativă, în raport cu activitatea economică. Mai mult, şi pentru comerţ se constată un randament de scară, concentrarea resurselor în unităţi mari dovedindu-se mai eficientă decît dispersarea lor în unităţi mici.

Despre rentabilitatea investiției

Sporirea randamentului factorilor de producţie este condiţionată de modernizarea bazei tehnico-materiale a comerţului, înţelegînd prin aceasta, într-o interpretare generală, sporirea funcţionalităţii sale, de la proiectarea depozitelor pînă la utilajele de expunere a mărfurilor în unităţile de vînzare.

Cum modernizarea este însoţită de investiţii de capital, diminuarea acestora poate fi realizată prin folosirea intensivă a bazei tehnico-materiale existente obţinerea de rezultate mai mari cu aceleaşi fonduriînsoţită de procedee moderne de amenajare interioară şi de desfăşurare a activităţii unităţilor operative.

  • Opțiune care înseamnă
  • Riscurile investitiei in optiuni. Factori ce determina pretul in piata
  • Desi datorita efectului de levier, tranzactionarea poate avea ca rezultat profituri substantiale in perioade foarte scurte, vanzarea descoperita de optiuni se poate solda cu pierderi importante si imediate.

Creşterea eficienţei economice este şi rezultatul direct al perfecţionării sistemului de conducere economică, respectiv al procesului de luare a deciziilor cu privire la alocarea resurselor şi la organizarea activităţii economice. El presupune totodată folosirea largă a mijloacelor electronice de înregistrare şi prelucrare a informaţiilor ca o condiţie a analizei eficacităţii deciziilor ce se iau. Eficienţa economică devine astfel, prin sfera largă a aspectelor care o definesc şi a măsurilor care determină creşterea ei, expresia calitativă a întregii circulaţii a mărfurilor şi un obiectiv fundamental de cercetare în teoria comerţului.

Share on.